Piața asigurărilor din Republica Moldova este în proces de consolidare, ceea ce determină o serie de modificări normative ale acestui sector. Principalele tendințe ale noilor implementări ale sistemului de reglementare a asigurărilor din Republica Moldova conduc la ideea armonizării legislației naționale cu cea a Uniunii Europene. Actualmente organul de reglementare a sectorului asigurărilor în Republica Moldova, numit Comisia Națională a Pieții Financiare (în continuare CNPF), colaborează strâns cu autoritățile europene în sensul integrării Republica Moldova în UE. Regimul de solvabilitate al Republica Moldova până în aprilie 2011 a fost reglementat de Regulamentul cu privire la garantarea solvabilităţii organizaţiilor de asigurare, emis la 31 decembrie 2002 de către Inspectoratul de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii al Republica Moldova. Acesta este primul act normativ prin care se adoptă primele cerinţe referitoare la solvabilitatea companiilor de asigurare din Republica Moldova, accentul principal fiind pus pe suficienţa de capital. În acest regulament, exigenţele faţă de capital sunt foarte mici, dat fiind faptul că este o măsură nouă în reglementarea sectorului asigurărilor în scopul racordării la cerinţele Uniunii Europene. Datorită tendinţei actuale din Republica Moldova de integrare în UE, CNPF la 15 aprilie 2011 publică Regulamentul privind marjele de solvabilitate şi coeficientul de lichiditate ale asigurătorilor (reasigurătorilor), prin care se introduce o nouă metodă de calculare a marjei de solvabilitate minime, a marjei de solvabilitate disponibile, şi a ratei de solvabilitate, cât şi noi limite ale acestor indicatori. În acest nou regulament, CNPF tratează capitalul dintr-o perspectivă mult mai amplă şi riguroasă, încercând să ţină cont de calitatea capitalului asigurătorilor, sensibilitatea cerinţelor de solvabilitate la riscuri, nivelul minim de solvabilitate, riscurile care nu sunt acoperite de normele de solvabilitate, mix-ul de afaceri şi investiţii, nivelul de securitate, problemele de supraveghere şi jurisdicţionale, nivelul general al capitalizării în industrie, evoluţiile în cadrul industriei, competitivitatea, mediul economic în jurisdicţie, dezvoltarea pieţelor de capital, gestionarea riscurilor, protecţia asiguraţilor / Fondul de Garantare, ş.a.  Regimul actual de solvabilitate al Republica Moldova este reglementat de Legea cu privire la asigurări nr. 407, publicată în Monitorul Oficial nr.47-49/213 din 06 aprilie 2007 și de Regulamentul privind marjele de solvabilitate şi coeficientul de lichiditate ale asigurătorilor (reasiguratorilor) nr. 2/1 din 21 ianuarie 2011 (în continuare Regulament).Abordările normative referitoare la solvabilitatea companiilor de asigurări descrise de Regulament, sunt structurate în 3 parți generale, și anume: 1. Recunoașterea activelor și obligațiilor în scopul solvabilității; 2. Calculul marjei minime de solvabilitate; 3. Calculul ratei de solvabilitate. Când se abordează conceptul de recunoaștere a activelor și obligațiilor unei companii de asigurări în scopul determinării indicatorilor de solvabilitate a acesteia, se are în vedere identificarea elementelor bilanțului acestei companii care pot face obiectul calculului solvabilității. Aceasta este orientată spre determinarea obligațiilor companiei de asigurări și a activelor cu care compania garantează acoperirea acestor obligații în fața asiguraților, investitorilor și a partenerilor. Principiile și scopul recunoașterii activelor și obligațiilor în scopul solvabilității reiese din principiile solvabilității, și anume, de a garanta cu active disponibile obligațiile companiei survenite din încheierea contractelor de asigurare și a obligațiilor față de terți, totodată, garantând stabilitatea companiei la factorii de risc prin deținerea unui volum suplimentar de active disponibile, care să nu fie mai mic de pragul minim cerut de organul de supraveghere. În conformitate cu prevederile Regulamentului, obligațiile unei companii de asigurări față de asigurați sunt reprezentate de rezervele tehnice. Acestea din urmă constau din Rezerva primei necâștigate, Rezerva daunelor neavizate, Rezerva daunelor declarate dar nesoluționate, Rezerva riscurilor neexpirate și Rezervele matematice, fiecare din ele ținând de specificul activității companiei de asigurări. Modul de calcul a rezervelor tehnice a companiilor de asigurări din Republica Moldova este reglementat de Regulamentul privind rezervele tehnice de asigurare nr. 1/5 din 11 ianuarie 2011, publicat în Monitorul Oficial nr. 37-38 din 11 martie 2011. Regulamentul privind marjele de solvabilitate şi coeficientul de lichiditate ale asigurătorilor (reasiguratorilor) specifică anumite active cu care compania de asigurări poate acoperi rezervele tehnice constituite, în cele din urmă formând fondul asiguraților. Dintre acestea pot fi menționate valorile mobiliare, disponibilitățile bănești în casierie, conturi curente și depozite, bunuri imobiliare și creanțe aferente primelor subscrise. Obligațiile față de terți fac trimitere la toate obligațiile unei companii de asigurări cu excepția rezervelor tehnice. Activele care servesc pentru acoperirea acestor obligații formează fondul asigurătorului, acestea putând constitui și alte tipuri de active decât cele reglementate pentru acoperirea fondului asiguraților, cu excepția celor menționate de Regulament ca fiind neadmise la calculul solvabilității. Regulamentul menționează că toate obligațiile companiei sunt admise la calculul solvabilității, doar că acestea urmează a fi clasificate conform indicatorilor prezentații în Forma O-Obligații Regulamentul divizează activele asigurătorului conform capacităţii acestora de a acoperi obligaţiile companiei de asigurări. În acest context, pot fi delimitate o serie de active care, conform Regulamentului, nu pot fi aplicate la calculul capacităţii de plată a companiei de asigurări (valoarea cărora se consideră a fi zero la calculul marjei de solvabilitate), şi care sunt enumerate mai jos:
Pentru asigurarea dispersiei adecvate a activelor destinate acoperirii rezervelor tehnice, Regulamentul prevede stabilirea unor plafoane la admiterea acestor active în fondul asiguraților. Sunt stabilite plafoane individuale pentru fiecare activ, în dependență de tipul acestuia, și plafoane de grup, care se stabilesc pentru ansamblul activelor dintr-o anumită grupă. Plafoanele menționate se calculează reieșind din valoarea globală a afacerii. Conceptul de valoare a afacerii se definește în Standardele de Evaluare Internaționale și Europene ca fiind „valoarea globală a unei întreprinderi care va continua să funcționeze și în care repartizarea acestei valori globale a afacerii, pe părțile ei componente, se face în funcție de contribuția lor la afacerea totală și nu în funcție de valoarea de piață însumată a componentelor ei”. Valoarea globală a afacerii se calculează ca sumă dintre rezervele tehnice minus cota reasigurătorului în rezervele tehnice plus marja minimă de solvabilitate. În sensul conceptului descris mai sus, se va folosi termenul de Plafon Global (PG) pe parcursul descrierii ulterioare. Conceptul și calculul marjei de solvabilitate minime va fi descris în cele ce urmează. Regulamentul prevede următoarele limite pentru activele indicate mai jos: Tabel 1
Limitele de admitere a activelor în fondul asiguraților
Menționăm faptul că același activ poate participa atât la formarea fondului asiguraților, cât și în fondul asigurătorului.
Activele nematerialeDe regulă, activele nemateriale sunt recunoscute la valoarea zero în scopul solvabilității. Ca o excepție de la ne-admisibilitatea activelor nemateriale la calculul solvabilității, Regulamentul menționează că, din componența activelor nemateriale, programele soft pot participa într-o anumită măsură la formarea fondului asigurătorului. Tabelul 2
Recunoașterea și evaluarea activelor nemateriale în scopul solvabilităţii
Conform SNC 13 „Contabilitatea activelor nemateriale”, valoarea de bilanţ a activelor nemateriale este suma cu care activele nemateriale sunt evaluate la data întocmirii bilanţului. Aceasta este egală cu valoarea de intrare corectată sau reevaluată diminuată cu suma amortizării acumulate. În bilanțul contabil, activele nemateriale se reflectă la conturile contabile 111 „Active nemateriale”, 112 „Active nemateriale în curs de execuție” și 113 „Amortizarea activelor nemateriale”. Activele materiale pe termen lungDin cadrul acestei categorii de active pot fi menționate patru grupe de active pentru care Regulamentul are abordări specifice, și anume: a. Terenurile, clădirile, și clădirile cu terenuri; b. Calculatoarele și echipamentul electronic; c. Mobila și obiectele de inventar; d. Alte active materiale pe termen lung Această grupare a fost determinată în funcție de gradul de admitere la formarea fondului asiguraților, sau însăși la calculul solvabilității. Valoarea de bilanţ a activelor materiale pe termen lung în raportarea financiară, conform prevederilor SNC 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”, reprezintă suma cu care activele materiale pe termen lung sunt evaluate la data întocmirii bilanţului. La mijloacele fixe şi resursele naturale aceasta este egală cu valoarea de intrare, corectată sau reevaluată, diminuată cu uzura (epuizarea) acumulată. Valoarea de bilanţ a terenurilor o constituie valoarea de intrare sau reevaluată a acestora, iar valoarea de bilanţ a activelor materiale în curs este egală cu suma cheltuielilor efective sau cu valoarea reevaluată. Terenurile, clădirile, și clădirile cu terenuriÎn tabelul de mai jos, este prezentată abordarea normativă aferentă terenurilor, construcţiilor separate sau, terenurilor sau construcţiilor situate suficient de aproape unele de altele ca să fie considerate efectiv ca o singură investiţie, într-un interes legal real într-o proprietate imobiliară: Tabelul 3
Recunoașterea și evaluarea terenurilor și a clădirilor în scopul solvabilităţii
Este de menționat faptul că, în scopul solvabilității, terenurile sau construcţiile situate suficient de aproape unele de altele ca să fie considerate efectiv ca o singură investiţie, într-un interes legal real într-o proprietate imobiliară, sunt considerate ca un singur activ, pe când în evidența contabilă acestea sunt evaluate ca active separate, evidența fiecăruia conținând elemente specifice.
Valorile activelor necesare calculului sunt preluate din conturile contabile 122 „Terenuri”, 123 „Mijloace fixe” și 124 „Uzura activelor materiale pe termen lung”. Calculatoarele și echipamentul electronicTabelul 4
Recunoașterea și evaluarea calculatoarelor și echipamentului electronic în scopul solvabilităţii
Conturile contabile de evidență a acestor active sunt: 123 „Mijloace fixe” și 124 „Uzura activelor materiale pe termen lung”. Se observă că calculatoarele și echipamentul electronic posedă abordări normative analoage programelor soft din componența activelor nemateriale. Mobila și obiectele de inventarActivele din componența mijloacelor fixe, care pot fi evaluate ca mobilă sau obiecte de inventar, în totalmente sunt excluse de la calculul solvabilității, conform prevederilor art.4 al Regulamentului. Mobila este un obiect (cu destinație practică precisă) care servește la amenajarea unei locuințe, a unei instituții etc. și care se sprijină de obicei cu partea inferioară pe podea (DEX ediția 1998). Conform clasificației Catalogului mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, în componența mobilei se atribuie următoarele tipuri de active: Tabelul 5
Mobilier şi părţi componente ale acestuia
În sensul noțiunii de obiect de inventar, pot fi întâlnite mai multe abordări. Astfel, în Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, prin obiect de inventar se înţelege articolul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele lui, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcţie distinctă. O altă noțiune abordează obiectele de inventar ca active care pot funcționa independent și de regulă au o destinație specială, de exemplu echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de măsură și control, matrițele folosite la executarea anumitor produse și alte obiecte similare. Abordarea prevăzută de Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale nu vizează o categorie de active distincte, ci se referă la o unitate de evidenţă a mijloacelor fixe, ceea ce face a fi ignorată în favoarea celeilalte definiții. Tabelul 6
Recunoașterea și evaluarea mobilei și a obiectelor de inventar în scopul solvabilităţii
Obiectele de inventar, în evidența contabilă, pot fi evaluate atât ca mijloace fixe, cât și ca active din componența obiectelor de mică valoare și scurtă durată. Alte active materiale pe termen lungTabelul 7
Recunoașterea și evaluarea altor active materiale pe termen lung în scopul solvabilităţii
Active financiareȚinând cont de natura activelor financiare, acestea pot participa atât la fondul asiguraților cât și la fondul asigurătorului. Din cadrul activelor financiare pot fi evidențiate 3 grupe, și anume: valori mobiliare, depozite și investiții în instituții financiare licențiate de BNM, și alte active financiare. Valori mobiliareValorile mobiliare sunt instrumente negociabile emise în formă materiala sau evidențiate prin înscrieri în cont, care conferă deținătorilor lor drepturi patrimoniale asupra emitentului drepturi de proprietate sau drepturi de creanță asupra acestuia conform legii și în condițiile specifice de emisiune a acestora. Valori mobiliare pot fi acțiunile, obligațiunile, instrumentele financiare ale administrației publice centrale și locale, precum și instrumentele financiare derivate sau orice alte instrumente financiare încadrate în această categorie. Regulamentul grupează valorile mobiliare pe care le poate deține o companie de asigurări în patru grupe, și anume:
Activele financiare se reflectă în bilanț la valoarea nominală. Aceasta poate fi:
Tabelul 8
Recunoașterea și evaluarea valorilor mobiliare în scopul solvabilităţii
Depozite și investiții în instituții financiare licențiate de BNMSursele de informații aferente depozitelor și investițiilor în instituții financiare licențiate de BNM ale unei companiei de asigurări, în scopul aprecierii indicatorilor de solvabilitate, sunt aceleași ca și în cazul valorilor mobiliare. Tabelul 9
Recunoașterea și evaluarea depozitelor în scopul solvabilităţii
Alte active financiarePentru activele financiare cu excepția valorilor mobiliare, a depozitelor, și a creanțelor pe termen lung (descrierea cărora este în componența Creanțelor), evidența cărora se ține la conturile contabile din grupa 13 „Active financiare pe termen lung” și 23 „Investiții pe termen scurt”, Regulamentul nu prevede anumite reglementări specifice, în cele din urmă fiind admise a participa în fondul asigurătorului.Tabelul 10
Recunoașterea și evaluarea altor active financiare în scopul solvabilităţii
Stocuri de mărfuri şi materialeStocurile de mărfuri şi materiale sunt active care sunt:
În scopul solvabilității, recunoașterea stocurile de mărfuri și materiale din bilanțul companiilor de asigurări din Republica Moldova, pot fi deosebite în materiale și alte stocuri de mărfuri și materiale, întru-cât activele menționate au tratări diferite în cadrul Regulamentului. MaterialeMaterialele reprezintă bunuri de natura activelor curente care participă direct la procesul de producţie şi care se regăsesc sau nu în conţinutul material al produselor fabricate, în dependenţă dacă sunt materii prime sau materiale consumabile. Astfel, materialele pot fi destinate utilizării în procesul de producţie, fabricate la întreprindere, sau procurate cu scopul revânzării. Conform prevederilor Regulamentului, materialele sunt recunoscute la valoarea zero în scopul solvabilității. Tabelul 11
Recunoașterea și evaluarea materialelor în scopul solvabilităţii
Sursa: Elaborat de autor Alte stocuri de mărfuri și materialeDin cadrul acestor active pot fi menționate obiectele de mică valoare și scurtă durată (omvsd) și mărfurile, care în bilanțul contabil al companiilor de asigurări sunt reflectate la conturile contabile 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, 214 „Uzura obiectelor de mică valoare și scurtă durată” și 217 „Mărfuri”. Aceste active se permit a participa la formarea fondului asigurătorului.
Menționăm că, în cazul în care în componența obiectelor de mică valoare și scurtă durată sunt obiecte de inventar, valoarea acestora se exclude din calculul solvabilității. Tabelul 12 Recunoașterea și evaluarea altor stocuri de mărfuri și materiale în scopul solvabilităţii
Valoarea de bilanţ a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, conform SNC 2 „Stocurile de mărfuri și materiale”, este valoarea de intrare (valoarea de achiziţie) a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată depozitate plus valoarea probabilă rămasă a obiectelor puse în funcţiune la care se calculează uzura. CreanțeCreanțele sunt o grupă de active, evidența cărora este organizată la conturile contabile: 134 „Creanţe pe termen lung”, 221 „Creanţe pe termen scurt aferente facturilor comerciale”, 222 „Corecţii la creanţe dubioase”, 223 „Creanţe pe termen scurt ale părţilor legate”, 224 „Avansuri acordate pe termen scurt”, 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările cu bugetul”, 226 „Creanţele preliminare”, 227 „Creanţe pe termen scurt ale personalului”, 228 „Creanţe pe termen scurt privind veniturile calculate”, și 229 „Alte creanţe pe termen scurt”. Valoarea de bilanţ a creanțelor constituie valoarea nominală a acestora la data întocmirii rapoartelor financiare. De regulă, creanțele sunt recunoscute în scopul solvabilității și participă la formarea fondului asigurătorului. Cu toate acestea, pot fi menționate active care fac obiectul unor excepții, și anume:
Creanțe aferente primelor subscriseCreanțele aferente primelor subscrise sunt admise la calculul solvabilității în măsura în care acestea au un termen de scadență mai mic de 60 de zile, celelalte creanțe aferente primelor subscrise fiind recunoscute la valoarea zero în scopul solvabilității. Evidența contabilă a acestor creanțe poate fi ținută atât în cadrul creanțelor pe termen lung (134 „Creanţe pe termen lung”), cât și în cadrul creanțelor pe termen scurt (229 „Alte creanţe pe termen scurt”). Tabelul 13 Recunoașterea și evaluarea creanțelor aferente primelor subscrise în scopul solvabilităţii
Creanțe de la reasigurătoriCreanțele de la reasigurători sunt admise a participa în fondul asigurătorului în măsura în care acestea nu sunt mai vechi de 90 de zile, celecalte ne fiind admise la calculul solvabilității. Tabelul 14 Recunoașterea și evaluarea creanțelor de la reasigurători în scopul solvabilităţii
Avansuri acordateAvansurile acordate sunt admise a participa la formarea fondului asigurătorului în măsura în care acestea au o vechime mai mică de 90 de zile, cele cu o vechime de peste 90 de zile fiind recunoscute la valoarea zero în scopul solvabilității. Acestor active le sunt atribuite prevederi asemănătoare celor aferente creanțelor de la reasigurători, atât în ceea ce privește termenul limită, cât și în diferențele care apar între valoarea de bilanț și valoarea recunoscută în scopuri de solvabilitate. Tabelul 15 Recunoașterea și evaluarea avansurilor acordate în scopul solvabilităţii
Sursa: Elaborat de autor Creanțe și avansuri irecuperabile, avansuri acordate personaluluiAceastă grupă de active include creanțele și avansurile constatate ca irecuperabile cât și avansurile acordate personalului, cele din urmă regăsindu-se în componența creanțelor pe termen scurt ale personalului. Acestea sunt recunoscute la valoarea zero în scopul solvabilității. Tabelul 16 Recunoașterea și evaluarea creanțelor și avansurilor irecuperabile în scopul solvabilităţii
Mijloace bănești și active similare cu eleRegulamentul prevede că mijloacele bănești sunt admise la calculul solvabilității. Informația necesară recunoașterii lor este preluată din conturile contabile 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în valută națională”, 243 „Conturi curente în valută străină”, 244 „Conturi speciale la bănci”, 245 „Transferuri bănești în expediție” și 246 „Documente bănești”. Tabelul 17 Recunoașterea și evaluarea bănești în scopul solvabilităţii
Sursa: Elaborat de autor Alte activeÎn cadrul altor active, din componența bilanțului contabil, pot fi delimitate următoarele active:
Cheltuieli reportate și de achizițieCheltuielile de achiziţie ale unui asigurător sunt suportate o dată cu subscrierea primei de asigurare. De obicei, acestea provin din comisioanele acordate distribuitorilor externi şi brokerilor. Cheltuielile reportate, cât și cele de achiziție sunt reflectate în conturile contabile 141 „Cheltuieli anticipate pe termen lung”, 251 „Cheltuieli anticipate pe termen scurt” și 252 „Alte active curente”. Tabelul 18 Recunoașterea și evaluarea cheltuielilor reportate și anticipate în scopul solvabilităţii
Cota reasigurătorului în rezervele tehniceMajoritatea companiilor de asigurări din Republica Moldova care transmit riscuri în reasigurare, calculează cota reasigurătorului în rezervele tehnice brute, conform Regulamentului privind rezervele tehnice de asigurare. Aceasta reprezintă partea de risc asumată de către reasigurător în gestiunea și soluționarea portofoliului de riscuri subscrise de către compania de asigurări cedentă. Acest activ se contabilizează în contul contabil 142 „Alte active pe termen lung”. Conform prevederilor normative, cota reasigurătorului în rezervele tehnice se include în mărime totală în fondul asiguraților. Tabelul 19 Recunoașterea și evaluarea cotei reasigurătorului în rezervele tehnice în scopul solvabilităţii
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Denumirea activului |
Recunoașterea activelor |
Participarea în fondurile de solvabilitate a activelor recunoscute în rapoartele specializate de solvabilitate |
Diferențe în recunoașterea și evaluarea activelor |
|||
|
Rapoarte financiare |
Rapoarte |
|||||
|
Fondul |
Fondul asigurătorului |
|||||
|
A |
1 |
2 |
3 |
4 |
5 |
|
|
Alte active |
Se recunosc la valoare de bilanț (valoarea de nominală) |
Se recunosc la valoare de bilanț (valoarea de nominală) |
Nu participă |
Participă la valoarea recunoscută |
- |
|
Conform art. 34 al Legii cu privire la asigurări, activele care sunt arestate, confiscate, sunt obiect al contractelor de gaj, sursă de plată a obligaţiilor asumate prin garanţii bancare, sau mijloc de acoperire a altor obligaţii, nu pot fi admise să acopere rezervele tehnice ale companiei. Prin urmare, oricare activ care conform prevederilor Regulamentului este admis a participa la formarea fondului asiguraților, concomitent trebuie să corespundă cerințelor art. 34 al Legii cu privire la asigurări, în caz contrar, trebuie excluse din acest fond.
Din perspectiva organelor de reglementare, regimul actual de solvabilitate reprezintă un mijloc de monitorizare și menținere a nivelului de solvabilitate a companiilor de asigurări din Republica Moldova. În scopul asigurării unor indicatori ai solvabilității cât mai adecvați pe piața asigurărilor, organele de supraveghere trebuie să dezvolte măsuri de implementare și de asistare a companiilor de asigurări în vederea menținerii unui nivel optim a indicatorilor de solvabilitate.